Denumiri, denumiri...

Nu cred că există profesor de chimie care să nu fi întâlnit cel puţin un elev care, pus în faţa unei formule chimice, să nu reuşească să-i dea denumirea corectă. Explicaţiile elevilor erau din cele mai diverse, dar toate convergeau spre aceeaşi concluzie: "E grea chimia asta...". O singură explicaţie mi-a rămas în minte prin originalitatea ei; privind la structura pe care o voi exemplifica la mai jos, elevul şi-a întors privirile spre mine şi a spus cu toata candoarea celor 16 ani: "Presupun că se pronunţă altfel decât este scris...". Ca să scurtez povestea, voi prezenta în cele ce urmează structura unui alcan, urmând să exemplific şi denumirea acestuia.

 Alcanul din figura alăturată este de fapt un izomer al decanului(C₁₀H₂₂). Există reguli stabilite de catre IUPAC (International Union for Pure and Aplied Chemistry) care statutează modul în care se denumesc substanţele chimice, din diverse clase de substanţe. Pentru exemplul nostru, se procedeaza astfel:
1. Se identifică şi se numerotează catena cea mai lungă în ambele sensuri:

Se observă că aceasta este alcătuită din 6 atomi de Carbon, deci reţinem denumirea alcanului cu 6 atomi de carbon (HEXAN)
2. Se identifica atomii de Carbon la care se produc ramificaţii:

Aceştia sunt atomii de Carbon 3 şi 4.
3. Se identifică radicalii alchil de la atomii de carbon identificaţi mai sus.

Se observă că avem un radical etil şi doi radicali metil (doi radicali metil = dimetil)
Realizăm denumirea punând cap la cap informaţiile colectate la cei tri paşi anteriori:

• Pentru sensul numerotat cu albastru (de la stânga la dreapta): 4-etil-3,4-dimetil-hexan
• Pentru sensul numerotat cu roşu (de la dreapta la stânga): 3-etil-3,4-dimetil-hexan

Deoarece avem 2 denumiri diferite pentru aceeaşi substanţă, se alege ca şi denumire corectă cea în care suma cifrelor care apar este minimă: pentrul sensul de la stânga la dreapta suma este 11, air pentru sensul invers suma este 10. În concluzie, denumirea corectă este:

3-etil-3,4-dimetil-hexan

Rămâne la latitudinea cititorului să stabilească dacă răspunsul elevului a fost sau nu perinent ("Presupun că se pronunţă altfel decât este scris...")

Evadare din tipar

Aplicarea riguroasă a algoritmilor de rezolvare a problemelor de chimie este de cele mai multe ori calea spre rezultatul corect. Această metodă, pe lângă avantajele incontestabile pe care le aduce, poate să limiteze uneori capacitatea de analiză şi interpretare a datelor problemei. Există probleme care par a se încadra perfect într-un şablon până la un punct de impas. De aceea este recomandat să se analizeze cu atenţie contextul şi să se adopte o strategie adecvată în abordarea problemei.
Exemplu:
Un alcan A conţine 16,28% H. Determinaţi formula moleculară a alcanului.


La prima vedere, problema se încadrează în algoritmul de rezolvare a problemelor de compoziţie a substanţelor organice. Se ştie că alcanii sunt hidrocarburi, de unde se determină %C=100-16,28=83,72%. Iar de aici, prin aplicarea algoritmului clasic ajungem la (C₃H₇)_n. Ajunşi în acest punct constatăm că ne lipseşte masa moleculară pentru a determina valoarea "n", esenţială în aflarea formulei moleculare. Desigur, se poate aplica metoda încercărilor, prin acordarea de valori lui n (n=1,2,3,...) şi verificarea încadrării formulelor moleculare obţinute în formula generală a alcanilor.


O altă abordare, mai eficientă ar fi exprimarea conform limbii române a noţiunii de "procent".
Astfel, pornim de la formula moleculară generală a alcanilor (C_nH_2n+2) şi exprimăm în funcţie de aceasta masa moleculară M=12n+2n+2. Contribuţia Hidrogenului la masa moleculară este de 2n+2.
16,28% se traduce: În 100 grame A exista 16,28 grame H
Aplicând regula de trei simplă vom avea:
100 g A...................16,28 g H
14n+2 g A...............2n+2 g H


De unde rezultă n=6, iar formula moleculară a alcanului A este C₆H₁₄.